Dragă cititoare,
Această scrisoare să rămână confidențială față de bărbați. Puțini ar înțelege și majoritatea s-ar neliniști. Mai bine s-o ținem între noi, chiar dacă n-avem mijloacele necesare să asigurăm secretul complet. Vom numi această situație confidențialitate potențială. (Poate?)
Iată, azi, la dejun, o carte de Hervé Le Tellier ca o pâine cu dulceață. Pâinea cu maia, acrișoară, are subtilități turcoaz, probabil din sare de mare. Dulceața de prune, pusă anul trecut, adiere de anason, poezie dintr-un fruct banal. Această pâine cu dulceață a câștigat premiul cel mare al pâinilor cu dulceață din Franța. (La ce te gândești când mănânci pâine cu dulceață?)
Hervé Le Tellier - un nume de bărbat ale cărui amprente sunt unice. Cartea lui, Anomalia, replicată în mii de cópii, e tradusă în mai multe limbi. OuLiPo, grupul de literaturiști din care Le Tellier face parte, e doar unul și el. Ocazional, grupul se plimbă prin lume. Iată câțiva din grup, în America. (America e doar una. Tu din ce grupuri faci parte?)
Donald Breckenridge, Hervé Le Tellier și Jacques Roubaud la Pierogi Art Gallery: OuLiPo în New York. Sursa. (Tu ai fost la New York?)
Premisa cărții (cartea are mii de cópii) este că un avion este dublat într-o furtună, astfel că cei peste 200 de pasageri de la bord primesc fiecare o dublură. Printre ei, un ucigaș profesionist, un arhitect bătrân îndrăgostit trist de o tânără, un scriitor sinucigaș, o avocată. (Diavolul merge la o avocată și-i spune “Am să-ți dau câți bani dorești, însă în schimb trebuie să-mi dai sufletul tău, al copiilor tăi, ai soțului, ai părinților și a cinci din cei mai buni prieteni”. Avocata se uită la el neîncrezătoare “Și care-i șmecheria?”).
Pâinea cu dulceață este un lucru bun, cred. Combină două lucruri de obicei bune - pâinea, dulceața - într-un amestec ce stâmpără foamea, n-are pretenții, delectează limba, poate fi oricât de sofisticat (poate fi francez), e directă, bronzată, fără fasoane, perfectă pentru bărbați, perfectă pentru femei. Romanul lui Hervé Le Tellier este o combinație de tehnici ale romanului policier, a poveștilor de dragoste, a tehnicii introspective, se citește rapid, se vizionează ca un serial plin de scene tari, e direct, bronzat, sofisticat (e francez), fără fasoane, perfect pentru femei, perfect pentru bărbați, dar nu le spuneți bărbaților, avem o confidențialitate potențială, vă amintiți.(Lui Hervé Le Tellier nu-mi permit să-i zic nici Hervé , nici Le Tellier, e totuși un francez).
Coperta ediției românești, apărută la Pandora M (Trei), în colecția coordonată de interesantul Bogdan-Alexandru Stănescu, numită Anansi. (Zeul Anansi a privit lumea din jurul său și a văzut ca era plictisitoare și tristă, pentru că din ea lipseau poveștile. Tatăl său, Nyame, le închisese într-o cutie, în ceruri, așa că zeul-păianjen s-a angajat să îndeplinească toate muncile la care-l supunea stăpânul zeilor, în schimbul eliberării poveștilor. Folosindu-și istețimea, Anansi a obținut cutia și a dezlănțuit poveștile și înțelepciunea în lume.)
Am găsit un lucru interesant în carte și am râs o dată pe înfundate, în baie, la 3 dimineața, ca să nu trezesc toată casa. Te rog să-mi spui dacă le-ai găsit și tu, emailul meu este pop.marius@gmail.com sau lasă un comentariu sau mainifestă-te liber, nu suntem oi, gândim fiecare pentru noi. Dar anunță-mă, te rog, sunt curios. Și pentru nimic în lume nu lăsa această scrisoare pe mâna bărbaților. (N-ar înțelege și i-ar neliniști, chiar și puțin. O să numim asta o neliniștire potențială.)
Cu speranță,
M.