Calea spre stele - Mary Robinette Kowal
O întâmplare cu Naj Dradie; cartea nu-mi place, 0%; cuvinte despre România.
Lovely,
Anternorul meu în Science Ficition, Naj Dradie, a fost - precum experiența - un profesor bun, dar cam aspru. Odată am primit o pedeapsă memorabilă pentru c-am fentat munca și de atunci încoace n-am mai făcut niciodată confuzii în ceea ce privește corpurile cosmice. Era într-o lună Mai și era vineri - noi vineri seara aveam sală de lectură până la 1 noaptea din autorii clasici dar mie mi se aplecase de proza lui Asimov și, bănuind că Isaac fusese cam pramatie, am decis să răspund și eu chemării aventurii fugind în oraș și citind până la orele dimineții din autori contemporani într-o bibliotecă privată cu reputație îndoielnică. Ah, ale tinereții valuri! Când am venit pe la 5 dimineața, beat de capitolul 11 din Ender’s Game (tinerii să aibă grijă cu capitolul 11, mai ales dacă au citit chiar înainte capitolul 10), faimosul nostru maestru, neînduplecatul Naj Dradie, zis și focul alb al verbului nerostit, mă aștepta citind poezie în holul căminului. A lăsat ușurel cartea jos, mi-a tras o palmă de-am văzut stele verzi și m-a scos pe pajiștea din spatele clădirii, unde roua brobonea colțul verde al ierbii grase de primăvară, așteptând răsăritul falnicei stele care ne dă căldură și viață.
- Am să-ți pun niște întrebări de cultură generală, a zis Naj, răsucindu-și mustața în coadă de rândunică, și dacă n-ai să știi, ai să faci flotări până verși, domnule.
- Sunt gata, am zis, oțelindu-mi spiritul.
- Cum se numește steaua ce ne dă căldură și viață, măgare?
- Soare, să trăiți.
- Treci jos și bagă 10 bucăți, de încălzire.
În timp ce sărutam dulcea glie îmbibată de sângele strămoșilor (culoarea roșie de pe steagul patriei) mă gândeam ciudos că era un exercițiu din ăla ca în armată, în care oricum ai răspunde, caporalul face cu tine exercițiul umilinței. Eram sigur că răspunsul era Soarele și totuși iată-mă făcând flotări. Sau poate…
- Să vedem dacă te-ai mai gândit, răcane.
- Sol, să trăiți, am suflat eu, gâfâind de mama focului.
- Ei, vezi, așa mai merge. Ce-ai citit până la ora asta?
- Joe Haldeman.
- The Forever War? Am văzut cum pe fruntea lui negricioasă un vierme se zbătea spre tâmplă, o venă umflată de ciuda pe care le-o purta autorilor anglo-saxoni - rană veche.
- D..da.
- O-hooo! Își răsuci mai abitir mustața. Altceva?
- Card… Orson Scott Card.
- Cum mă așteptam. Spune diferența dintre meteoroid, meteor și meteorit, novice.
Am sărit imediat la pământ și-am început să fac flotări, preventiv. Ceasul șase al dimineții m-a găsit tot acolo, răstindu-mă la șireturi, cu brațele tremurându-mi ca unei sperietori de ciori și inima bubuind năvalnic în piept. Am căzut în cele din urmă pe spate în iarbă, leșinând cu ochii în azuriul strălucitor al boltei cerești ce simbolizează libertatea (culoarea albastră pe steag). Iată ce trebuia să răspund:
Meteoroidul este orice pietricică din spațiu, fie ea și un fir de nisip.
Meteorul este un meteoroid ce arde complet în urma frecării cu atmosfera terestră. Este ceea ce numim “o stea căzătoare”.
Meteoritul este un corp din spațiu care nu arde complet și cade bubuind pe suprafața planetei noastre, provocând dezastre naturale care-s necesare pentru ca mamiferele să scape de șopârlele alea nesuferite ce stăpâneau deja de prea multă vreme și să poată crește în pace grâu, ca ţara să-și urmărească grandoarea, prestigiul şi virtutea (culoarea galbenă pe steag).
Mă tem că, fiind elev al lui Naj Dradie, zis și sabia necruțătoare a gramaticii interioare, i-am preluat și felul răzbunător, micimea lui umană în fața cărților din Occident, manieră înverșunată în care comenta despre cum comitetul de la premiile Hugo a luat-o pe ulei (they took it on oil, boy), la fel ca toată economia americană, și că cinematografia lor e bună de șters la. Vorbele lui, până la punct.
Fiindcă, zice-se, abuzații abuzează, așa și eu dau pe subsemnat că romanul Mary-ei Robinette-i Kowal este o telenovelă strălucită; un roman istoric așa-și-așa; o istorisire despre minoritățile din SUA cu un oarecare dinte și, în cele din urmă, o poveste de dragoste nu prea rea. Reține faza cu dragostea, lovely, că mai urmează.
Dar ce nu e, în niciun caz - NU E, jur, science-fiction de premiu. Cu indulgență, am putea să-i dăm o felicitare pentru că e o scriitoare care s-a consultat cu niște oameni înainte să apese butonul de publish (ceea ce eu, să ne înțelegem, nu fac NICIODATĂ, cu titlu de glorie - bine, eu nici nu am nevoie, ce scriu e deja perfect și fără grșeali de tehoredactare). Oamenii i-au spus să rescrie ce era blatant și-au răsuflat greu, cu o venă umflându-li-se pe frunte, probabil, pentru că-s oameni de treabă (de aia nici nu-s scriitori). Ce trebuie să reții tu, lovely, e că, în micro-povestirea de mai sus, ți-am spus deja tot ce era de învățat nou din cartea Calea spre stele, și aia e deosebirea dintre meteor și meteorit. Dar nu mă crede pe cuvânt. Iată rezumatul:
La scurt timp după ce președintele Thomas E. Dewey a adus Statelor Unite victoria în cursa spațială, în 1952, un meteorit lovește Golful Chesapeake, distrugând cea mai mare parte a Coastei de Est a Statelor Unite, inclusiv Washington. Apoi, matematicianul și fostul pilot WASP Elma York calculează că schimbările climatice produse de acest eveniment vor face planeta nelocuibilă peste 50 de ani. Această amenințare accelerează eforturile de colonizare a spațiului și duce la aderarea Elmei la Coaliția Aerospatială Internațională în încercarea sa de a ajunge, mai întâi pe Lună, apoi pe Marte.
Dacă te-a convins s-o citești, foarte bine. Poate sentimentele mele negative au venit și din faptul că traducerea e semnată de doamna Antuza Genescu, un pitic literar pe lângă domnul Mihai-Dan Pavelescu, care traduce ca un diavol îmbrăcat de la casa Gucci. Poate e și din cauză că pe emag.ro, unde am ajus cercetând despre roman înainte să-l cumpăr, synopsis-ul este despre cu totul altă carte, una de DRAGOSTE:
Scriitorul de succes Paul Sheldon crede ca a scapat, in sfarsit, de Misery Chastain – protagonista foarte populara a ciclului sau de romane de dragoste. Intr-o miscare de cariera controversata, Paul tocmai a ucis-o pe Misery, ca sa-si largeasca orizontul creativ. Dar o asemenea schimbare nu poate ramane fara consecinte. Dupa un accident de masina aproape fatal, scriitorul ramane imobilizat si se afla la mila salvatoarei lui, care promite sa-l readuca la viata – cea mai infocata fana a sa, Annie Wilkes. Insa Annie e furioasa pentru ce i-a facut Paul lui Misery si ii cere sa reabiliteze personajul intr-un nou roman, scris sub indrumarea ei. Scriitorul devine prizonierul propriei fictiuni, iar tortionarul este cititorul sau cel mai entuziast. Curand, tensiunea atinge cote insuportabile si devine limpede ca sfarsitul cartii va fi si sfarsitul unuia dintre cei doi.
Imaginează-ți deci, lovely, dezamăgirea mea când pagină după pagină, citind, personaja principală nu mai este, domnule, ucisă odată, să ne bucurăm și noi puțin. Nici măcar tensiunea nu atinge cote insuportabile. E clar cât i-a păsat editurii Nemira de titlul ăsta, de nici măcar descrierea n-a pus-o corect.
În altă ordine de idei, e curând ziua României și, peste ani, discutând cu Naj Dradie, m-a lăsat să înțeleg că furia cu care m-a pedepsit în acea dimineață avea legătură cu poezia pe care o citea - România. fin de siècle, a Elenei Vlădăreanu, din care, pentru a te enerva puțin, lovely, am să citez și eu:
…
aşa stau lucrurile:
mama nu va pleca niciodată
din românia
tata nu va pleca niciodată
din românia
dacă mori nu vei mai pleca niciodată
din românia
şampoanele pe care le adun
din băile hotelurilor tale, europa
au toate acelaşi parfum
ca apa de colonie mărgăritar
cumpărată din tutungerii
nu înţelegi că lucrurile nu-s chiar atît de diferite acolo unde
tu nu vei mai ajunge?*
istoria e o bucată de zid
într-un oraş din centrul europei
istoria e un colţ într-o fotografie
în fiecare aurolac jerpelit
e ceva din mine
în fiecare cîine flămînd şi hăituit
e ceva din mine
în bărbaţii beţi şi plini de vomă
în bravii bărbaţi ai poporului nostru
mirosind cu toţii a urină putreziciune şi teamă
sînt eu şi numele meu
e românia.
…
La mulți ani, lovely, te strâng în brațe,
M.
Cum să moară, nu moare că e abia partea întâi din serie